În România, conform statisticilor Băncii Mondiale, ponderea populaței urbane a crescut la 54,4% în 2014, de la 34% în 1960.
Cea mai mare parte a a oamenilor tind să aleagă orașul ca mediu de rezidență. Presiunea pe zonele urbane este astfel din ce în ce mai ridicată. Cetățenii se confruntă cu probleme diverse: trafic, poluare, locuire etc. În acest proces de urbanizare, orașele trebuie să devină deschise, sigure, reziliente și durabile.
În același timp, indiferent de mediul de rezidență pe care îl aleg, toate persoanele trebuie să aibă acces la servicii de calitate pentru o viață demnă. Strategia națională pentru dezvoltarea durabilă a României 2030 (SNDDR 2030) își propune prin Obiectivul pentru Dezvoltare Durabilă 11 (ODD–11) Orașe și Comunități Durabile să asigure: accesul la locuințe și servicii de bază adecvate, sigure și la prețuri accesibile; accesul la transport public eficient, la prețuri echitabile și accesibile pentru toți; promovarea conceptului de smart-city; consolidarea eforturilor de protecție și salvgardare a patrimoniului cultural; reducerea impactului negativ asupra mediului în orașe, inclusiv prin acordarea unei atenții deosebite calității aerului și mediului în general.
Pentru măsurarea implementării ODD-11, Eurostat urmărește progresul statelor membre UE la indicatorii care vizează calitatea vieții în orașe și comunități, mobilitatea durabilă și impactul asupra mediului. Datele din Semestrul European (Raportul de țară pentru România 2020) descriu o situație națională aesmănătoare în mare parte cu cea europeană. Există însă și câteva diferențe majore. Rata de supraaglomerare, deși în scădere față de 2013, este spre exemplu de trei ori mai mare în România (46%) decât în Uniunea Europeană. O explicație pentru această diferență ar putea fi organizarea comunistă a orașelor care s-a bazat pe construirea de locuințe multe la dimensiuni relativ reduse. Pe de altă parte, populația care trăiește în locuințe cu probleme de izolare termică este mai mică decât în UE. Un rol important în acest sens l-au avut programele naționale de reabilitare a blocurilor.
În ceea ce privește mobilitatea, se remarcă faptul că ponderea autobuzelor și a trenurilor în transportul total de pasageri, deși în scădere, este peste media europeană cu aproape 3%. Transportul reprezintă cel mai poluator sector din orașe. De aceea, este foarte importantă promovarea metodelor alternative precum:
Fără îndoială, pandemia de coronavirus a avut un impact considerabil asupra locuirii și a percepției privind importanța unor comunități durabile. Intuitiv, se poate estima că spațiile publice din proximitatea locuinței sunt mai apreciate de către cetățeni în contextul restricțiilor de deplasare. De asemenea, pandemia ne-a arătat că avem nevoie de orașe dinamice, ușor adaptabile unor situații excepționale.
Transpunerea Obiectivelor pentru Dezvoltare Durabilă în strategiile de dezvoltare locală este unul dintre instrumentele pe care le putem folosi pentru a consolida comunități rurale și urbane mai sustenabile. În acest sens, Planul de Acțiune pentru implementarea SNDDR 2030, care urmează să fie finalizat în cadrul proiectului „România Durabilă” SIPOCA 613, cofinanțat din Fondul Social European prin Programul Capacitate Administrativă 2014-2020, va fi orientat și către nevoile cetățenilor și a autorităților locale.
